Actele si faptele de discriminare

Ca parte a activitatii firmei noastre de avocatura, consultanta juridica in diverse arii ale dreptului civil este esentiala. In aceasta categorie este inclusa si consultanta juridica in aria dreptului muncii. Echipa noastra de avocati a reprezentat de-a lungul timpului partile aflate in conflicte de munca, dar cel mai important lucru este ca a abordat problematica raportrilor de munca dintr-o perspectiva preventiva.

Din acest motiv avocatii nostri specializati in dreptul muncii considera oportuna sesizarea unor aspecte importante pentru societati si pentru salariatii acestora.

Legea romana a intervenit in reglementarea actelor si faptelor care constituie discriminare mai intai prin dispozitiile Ordonantei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, iar ulterior, in 2003 prin Codul Muncii. Recent, prin Legea 283/2022 dispozitiile Codului Muncii au fost completate cu prevederi prin care este oferita salariatilor o cale de adresare a sesizarilor direct catre angajator. De asemenea, se arata in mod expres ca salariatii care formuleaza astfel de sesizari cu privire la fapte de discriminare, trebuie sa fie protejati de catre angajator, sub sanctiunea legii.

Potrivit ordonanţei mai sus mentionate, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane faţă de alte persoane, în afara cazului în care exista justificari obiective legate de aceste criterii sau practici si un scop legitim al lor, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

În cazul în care salariaţii, reprezentanţii salariaţilor sau membrii de sindicat înaintează angajatorului o plângere sau iniţiază proceduri în scopul asigurării respectării drepturilor lor, acestia beneficiază de protecţie împotriva oricărui tratament advers din partea angajatorului (aceasta este una dintre completarile Codului Muncii, care a intrat in vigoare in octombrie 2022)

Salariatul care se consideră victima unui tratament advers din partea angajatorului se poate adresa instanţei de judecată competente cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare sau anularea situaţiei create ca urmare a tratamentului advers, cu prezentarea faptelor în baza cărora poate fi prezumată existenţa respectivului tratament.

De asemenea, potrivit Ordonantei 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.

Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director, care solutioneaza sesizarea intr-un termen de 90 de zile de la data primirii sale.

Persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite Consiliului înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top