Despre limitele exercitarii dreptului si abuzul de drept

HELLO WORLD!

Extras din speta – Dosar 8396/300/2007 Judecatorie Sector 2 – solutionat definitiv

In Romania, titularul unui dreptul poate beneficia de apararea dreptului sau subiectiv daca:

  • dreptul obiectiv a fost incalcat;
    • prin incalcarea dreptului obiectiv a fost adusa o atingere dreptului subiectiv al acestei persoane, intrucat de principiu prin lege sunt aparate drepturile subiective ale persoanelor impotriva unor situatii prejudiciabile;
    • a fost creat un prejudiciu sau exista pericolul producerii unui astfel de prejudiciu asupra dreptului obiectiv; daca aplicarea legii se face fara ca scopul acesteia sa fie servit se intra in sfera abuzului de drept;
    • prejudiciul sau potentialul prejudiciu sa se fi produs ca urmare a faptei culpabile a persoanei a carei obligare la respectarea legii este ceruta.

Prezumtia privind crearea unui prejudiciul fiind o prezumtie relativa poate fi inlaturata prin dovedirea inexistentei unui astfel de prejudiciu.  De asemenea, prejudiciul eventual pe care l-ar suferi titularul dreptului in folosul caruia a fost data o reglementare legala trebuie apreciat in raport cu prejudiciul pe care l-ar suferi titularul unui alt drept, prin aplicarea respectivelor norme de drept obiectiv.

Nu intotdeauna titularul unui drept sufera sau poate suferi vreun prejudiciu prin insasi existenta dreptului altei persoane.

Scopul normelor de drept este acela de a proteja impotriva exercitarii abuzive a drepturilor; exercitarea dreptului in afara limitelor impuse de normele de drept poate duce la tragerea la raspundere a celui vinovat, daca prin fapta sa produce un prejudiciu unei alte persoane. 

De altfel, o alta interpretare nici nu ar fi posibila sub imperiul Constitutiei actuale. Drepturile fundamentale sunt garantate prin Constitutia Romaniei si prin urmare, o limitare (ingradire) fara nici un scop, adica fara ca cineva sa fie prejudiciat de exercitarea dreptului fundamental al unei alte persoane ar fi neconstitutionala. Este general acceptat si consfiintit – atat in decizii judecatoresti interne cat si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului – ca nu se pot aduce limitari ale dreptului fundamental unei persoane decat in scopul protejarii drepturilor subiective ale altei persoane. Ca urmare daca prin exercitarea dreptului nostru nu prejudiciem pe nimeni, nu ni se poate impune o limita in exercitarea dreptului; cu alte cuvinte, necesitatea existentei unui prejudiciu este absolut imperativa pentru a aplica limitarile in chestiune.

Persoana care invoca o incalcare a unei norme de drept obiectiv trebuie sa aiba in vedere finalitatea (scopul legii) si anume protejarea interesului / dreptului sau legitim de atingeri pe care le-ar suferi prin fapta culpabila a altei persoane si garantia acoperirii sau repararii prejudiciului pe care l-ar suferi in felul acesta.

Prin urmare, legea este facuta sa apere interesele si drepturile subiective legitime ale unei persoane in situatia intervenirii unor circumstante prejudiciabile. Si nici macar atunci apararea unor interese/drepturi subiective nu se face cu orice pret, ci doar in limite echitabile si fara a produce prejudicii injuste.

 Invocarea legii in alte scopuri decat scopul legii sau fara a avea un scop licit (lipsa interesului) constituie abuz de drept.

 In privinta abuzului de drept, doctrina si jurisprudenta sunt de acord ca drepturile subiective sunt exercitate de titularii lor in cadrul unor relatii sociale. De aceea, titularul unui drept subiectiv il poate exercita astfel incat sa nu aduca atingere drepturilor subiective ce apartin altor persoane.

 Limita exercitarii dreptului subiectiv intervine atunci cand acest drept este exercitat in alt scop decat acela recunoscut de lege si creaza un prejudiciu unei alte persoane. Altfel spus, abuzul de drept exista ori de cate  ori titularul isi exercita dreptul fara a trage niciun profit legitim, fara a justifica niciun interes personal licit, ci numai cu intentia vadita de a jena sau de a cauza o paguba unei persoane sau, altfel spus, atunci cand titularul dreptului, respectand litera legii violeaza spiritul ei. Doctrina remarca imprejurarea ca evolutia conceptului de abuz de drept pune in evidenta faptul ca acesta este strans legat de notiunea de buna credinta.

LEGALITY TEAM

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top